Agentul ” Certificat Energetic”

De doi ani sunt sigură! Din când în când mă mai vizitează câte un câine din vecini. Străbate cu greu curtea, urcă vioi treptele, încearcă să intre, dă cu lăbuța,  dar se lasă repede păgubaș.  Ah, ce păcat! Mereu face așa!  Ce mult îmi doresc să intre, să se joace cu mine, să latre și să se culcușească într-un colț.  Dar nu, nu am noroc! E prea frig aici, și prea multă umezeală, probabil că nici lui nu-i place asta. În curte nu mai e nici măcar potecă, a crescut iarba de-a ajuns la nivelul geamurilor. Un șarpe de casă își făcuse cuib, cândva, la baza treptelor, dar cum si șoriceii au plecat cu cuibul prin vecini, s-a mutat și el. Acum stă la rădăcina unui nuc din zăvoi și vânează broscuțe. 

 
De dimineață o mierlă a cântat în plopul din curte. Ce frumusețe! Am plâns, cu dor și jale, de-atâta singurătate. Nimeni nu vrea o casă  aflată în paragină, pe malul unui pâriaş împânzit de buruieni, parcă părăsit și el. De când ea nu mai e, totul s-a dus de râpă.  Nataşa cea frumoasă a uitat de casa străbunicii. De ani de zile nu mi-a mai trecut pragul, nici măcar când Zina s-a stins. Vorbea lumea că n-a aflat, că n-au vrut să-i spună,  ca să-și vadă liniștită de viața ei. Ce păcat! Și ce prostie, să-i ascundă tocmai ei vestea morții mamei Zina. Tare sunt curioasă,  oare între timp a aflat?

Of, că tristă-i bătrânețea mea! Zi de zi simt cum tot mai tare mă prăpădesc,  vântul suflă prin toate colțurile, acoperișul nu mai face față, multe țigle lipsesc iar când plouă, vai de zidurile mele! Nici soarele nu mă mai încălzește cum trebuie, plopii, nucul și ceilalți copaci parcă şi-au propus să mă ascundă.  Nici… O,  dar ce s-aude?  Un scârțâitul de poartă? Nea Marin, vecinul, cu coasa în mână face potecă. Am musafiri! Îmi vine să plâng de bucurie!   În urma lui, un domn aranjat,  cu o servietă în mână și o doamnă elegantă.  Acum, nu știu dacă să mă bucur sau nu pentru că am impresia că vor să mă vândă. Desigur, mi-ar plăcea să fiu cămin,  să dau adăpost unei familii dar mă tem că sunt prea bătrână și că se vor lipsi de mine.  Dar stai, doamna e chiar Nataşa mea! O, copil bălai,  te-ai întors să mă vezi! Spune-mi că ramai aici, că nu mă dai! Ce bucurie! Dar stai, mai bine să ascult ce spune domnul cu servietă de care se pare că Nataşa mea ascultă.

Nu înțeleg tot ce vorbesc, vântul șuieră, parchetul scârțâie și pereții nu mai au urechi atât de bune cum aveau odinioară.  Înțeleg doar că domnul e cel de care depinde supraviețuirea mea. Zidurile mele sunt în mâinile lui! Spune ceva de certificat energetic. Dar mai întâi vrea să-mi facă niste analize.  Totale! Adică să ia “la bani mărunți” absolut tot, pereții crăpați (care mai au puțin și se dărâmă),  tavanul (lăsat, săracul, din cauza apei strânsa în pod la fiecare ploaie), acoperișul (care e mai degrabă “descoperişul”), geamurile de lemn (care sunt mai mult de formă), tot! Apoi, după ce face teste și măsurători o să-mi dea un calificativ. Și dacă o să fie unul mic, de exemplu G ( cum crede că e), atunci vor pune la cale un plan de salvare. Aha, deci vor să mă salveze, nu să mă demoleze! Și ce vor să facă? Aud că vor să înlocuiască geamurile și ușile, să ma izoleze și pe interior și pe exterior (nu știu exact ce înseamnă asta căci mai izolată decât sunt  în zăvoiul ăsta,  nu știu cum ar putea), să refacă tavanul, să  înlocuiască țevile, să “scape” de toate  pierderile ca să poată lua în discuție  modalitățile de economisire. Domnul “agent” vorbește mult și repede. Are planuri și pentru curte chiar. Vrea cu tot dinadinsul să mă facă de nota 10, sau, mă rog, calificativ cum se dă acum, adică A. Îi explică Nataşei ce are de gând să facă iar ea e de acord cu absolut tot. Se vor apuca de treabă chiar maine.

Domnul pleacă iar Nataşa se așează pe prispă. Of, de când aștept clipa ăsta!  Plânge!  Îmi spune să o iert. Îi pare rău că n-a știut că “buna Zina” s-a stins. Acum s-a întors în  țară cu familia și se vor muta aici. Ce fericire! Nu voi mai sta sigură! Voi auzi din nou glăscioare de copii. Se vor alerga prin curte, se vor juca pe prispă, se vor cațăra în pod. Mâine,  când agentul va începe să lucreze, îi voi cunoaște și pe ei, căci vin împreună să asiste la transformarea mea. Deși am mari emoții, abia aștept!


 

E seară, nea Marin și vecinul Costică cosesc grădina. Miroase, a iarbă crudă, peste tot! După ce termină, își trag sufletul pe prispă. Vorbesc despre Agentul “Certificat Energetic”
de azi. Mă lămuresc, si liniștesc totodată, și  aflu că e auditor energetic de la compania Enermed Impex SRL București. Este, deci, expert în certificare energetică, audit energetic și termoviziune sau termografie pentru clădiri. E clar, sunt pe mâini bune! Si, deși stiu că e mult de muncă, că, deh, la bătrânețe toate scârțâie si se clatină, am toată încrederea că Agentul se va descurca de minune. Că doar Nataşa mea nu chema vreun amator să ma salveze! De mâine, gata, încep o viață nouă! Și, deși sunt nu mai speram, știu că de maine voi renaște și totul se va schimba. Nu doar la figurat…

Articol scris cu drag pentru Spring SuperBlog 2017

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s